Hărțuirea în primul rând este de ordin psihologic, un gen de agresiune morală și poate lua următoarele forme. Lista nu este exhaustivă, dar acestea sunt cele mai întâlnite, cum ar fi:
- acțiuni prin împiedicarea salariatului de a se exprima: superiorii îi interzic sau îi refuză posibilitatea de a se expune, este întrerupt când vorbește, este criticat public pentru lipsa de performanță la locul de muncă, ignorarea prezenței salariatului, etc);
- acțiuni privind izolarea salariatului: salariatului i se atribuie un alt post, care face să fie izolat de alți colegi, etc.
- acțiuni ce presupune desconsiderarea salariatului: salariatul este calomniat, se lansează zvonuri despre viața privată a acestuia, este ridiculizată persoana salariatului, se glumește pe seama vieții private, se glumește pe seama originii sau naționalității acestuia, inițiativele salariatului nu se iau în serios și se fac glume pe seama acestora, agresarea salariatului în termeni obsceni sau insultători, etc;
- acțiuni de discreditare profesională a salariatului: nu i se atribuie sarcini de realizat, încuviințarea unor sarcini inutile sau absurde, acordarea de activități inferioare competențelor, etc;
- compromiterea sănătății salariatului: încredințarea unor sarcini nocive, amenințarea cu violență fizică, agresarea sexuală, etc.
CUM PROTEJEAZĂ LEGEA VICTIMELE HĂRȚURII LA LOCUL DE MUNCĂ?
În Moldova nu va fi regăsită o noțiune expresă de hărțuire la locul de muncă (cu excepția hărțuirii sexuale), însă ne putem proteja de acest fenomen prin intermediul reglementărilor referitoare la politicile de prevenire și combatere a formelor de discriminare, precum și a normelor ce reglementează raporturile de muncă.
Legea cu privire la asigurarea egalității
În virtutea Legii cu privire la asigurarea egalității din 25.05.2012 se interzice orice formă de discriminare prin deosebire, excludere, restricție ori preferință în drepturi și libertăți a persoanei sau unui grup de persoane, precum și susținerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale sau presupuse. Constatarea existenței sau inexistenței faptei de discriminare se realizează de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Faptele de discriminare sunt pasibile de răspundere disciplinară, civilă, contravențională și penală conform legislației în vigoare.
Codul Muncii al Republicii Moldova
Reglementări relevante se pot regăsi și în Codul Muncii al Republicii Moldova, în mod special în art. 5, care statuează principiile de bază a raporturilor de muncă și anume: interzicerea muncii forțate (obligatorii) şi a discriminării în domeniul raporturilor de muncă; asigurarea egalității salariaților, fără nici o discriminare, la avansare în serviciu, luându-se în considerare productivitatea muncii, calificarea şi vechimea în muncă în specialitate, precum şi la formare profesională, reciclare şi perfecționare.
Art. 8 adițional prevede că în cadrul raporturilor de muncă acționează principiul egalității în drepturi a tuturor salariaților. Orice discriminare, directă sau indirectă, a salariatului pe criterii de sex, vârstă, rasă, culoare a pielii, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, domiciliu, dizabilitate, infectare cu HIV/SIDA, apartenență sau activitate sindicală, precum şi pe alte criterii nelegate de calitățile sale profesionale, este interzisă.
Mai mult ca atât, Codul Muncii reglementează cu titlu imperativ că una din obligațiile salariatului este să manifeste un comportament nediscriminatoriu în raport cu ceilalți salariați şi cu angajatorul. De cealaltă parte intervine și obligația angajatorului de a introduce în regulamentul intern al unității dispoziții privind interzicerea discriminărilor după oricare criteriu şi a hărțuirii sexuale.
CE SANCȚIUNI POT FI APLICATE?
Toate aceste prevederi legale explicate mai sus sunt însoțite de sancțiuni în cazul în care se constată încălcarea acestora. Codul contravențional prescrie drept contravenție încălcarea egalității în domeniul muncii (la art.542 alin. (2)), iar Codul Penal infracțiuni precum hărțuirea sexuală (la art. 173) și încălcarea egalității cetățenilor în drepturi (la art. 176).
MIJLOACE DE APĂRARE
Sunt două opțiuni aplicabile: o plângere la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității sau înaintarea unei acțiuni în justiție.
